Sindromul Quijote

„Piesa de teatru spune povestea a trei personaje și a unei seri de sâmbătă care le va afecta viața pentru totdeauna. Este povestea unei crime așa cum poate fi citită în ziar sau urmărită la Știri. Piesa nu încearcă să găsească soluții, ci doar scoate în evidență golul imens pe care fiecare faptă, fiecare gest, fiecare cuvânt rostit sau fiecare moment de tăcere îl ascunde. Realitatea, la rândul ei, este ascunsă bine după infinite straturi de aparențe. În definitiv, doar aparențele par să conteze; și totuși în spatele lor se află o mamă pentru care viața este o listă de obiective care trebuie bifate, un tată pentru care poezia este doar o formă de slăbiciune și un fiu care încearcă să fie perfect, așa cum i se ceruse. Sindromul Quijote este sindromul pe care îl trăiește fiecare personaj, este boala care distorsionează realitatea, este masca pe care toți o prezintă lumii. Este un sindrom pe care fiecare îl descoperă, îl simte și îl respinge iar, în cele din urmă, îl acceptă ca pe o stare permanentă.”