Repere istorice

Repere istorice

1645

Apar primele informații despre reprezentații teatrale la Iași; în biografia lui Kemeny Ianoș găsim o trimitere la „oameni care arătau feluri de feluri de jocuri de care trebuie să te minunezi. Cronicarul Miron Costin nota că „la nunta Ruxandei, fata lui Vasile Lupu – Vodă, în 1645, s-au produs zicători, jocuri și de țară și străine”. Alte surse menționează că aceste jocuri erau interpretate de „niscai actori ori simpli caraghioji”.

1816

Gheorghe Asachi înființează, pe cheltuiala sa, un teatru de societate în casele Hatmanului Costachi Ghica, boier generos și iubitor de cultură, case aflate peste drum de Mitropolie. Angajează un pictor de decoruri și un mașinist și transformă saloanele într-o mică fabrică. Cortina principală a fost zugrăvită după un model adus de la Roma, înfățișând pe Apolon cu Muzele care întindea mâna Moldovei spre a o ridica pe treptele culturii. În data de 27 decembrie 1816, este prezentată prima piesă de teatru în limba română, Mirtil și Hloe, prelucrare după Gessner și Florian, cu ajutorul unor tineri din familiile Ghica și Sturza.

1832

La 4 decembrie este inaugurat „Teatrul de varietăți” care găzduia trupe sosite în turneu din toate colțurile Europei. Teatrul a fost amenajat în casa Agăi Lascărache Costache, zis Talpan, situată pe colțul uliței Dancului și al uliței Golia (Cuza Vodă) la comanda actorilor francezi, frații Baptiste și Joseph Fouraux.

1834

Încep să se organizeze primele spectacole în limba română de un grup de tineri format din fii de boieri. În trupă s-a făcut remarcat tânărul Matei Millo, ce avea să devină mai târziu actor de referință pentru teatrele din Iași și București.

1836

Se înființează Conservatorul filarmonic – dramatic, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri și Ștefan Catargiu. Elevii acestuia au organizat o trupă permanentă, care a început să prezinte spectacole „în idioma patriei”. Prima reprezentație are loc pe 23 februarie 1837.

1837

Spectacolele organizate de Gheorghe Asachi cu elevii Conservatorului se joacă sub egida Teatrului Național.

1840

Pe 18 martie este semnat actul de naștere al Teatrului Național din Iași. Guvernul decide reunirea celor două trupe, română și franceză, sub o singură administrație. Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri sunt numiți directori ai Teatrului Național. Kogălniceanu urma să se ocupe de trupă, iar Negruzzi să semneze regia spectacolelor cu piesele scrise de Alecsandri. Cei trei directori redactează un regulament teatral, primul elaborat de o conducere teatrală românească. Costache Caragiali începe, în septembrie, alcătuirea trupei și pe 18 noiembrie are loc premiera comediei Farmazonul din Hârlău, „cea dintâi încercare dramatică” a lui Vasile Alecsandri, primul spectacol sub egida Teatrul Național Iași.

*Foto- Contractul prin care Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri au fost numiți directori ai Teatrului Național Iași, 18 martie 1840.

1846

În decembrie este inaugurat Teatrul cel Mare de la Copou cu un spectacol al trupei franceze. Trupa românească începe să joace în sala cea nouă la începutul anului 1847 când prezintă spectacolele Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg de Gh. Asachi și Vicontele de Letorier de Bayard și Dumanoir, vodevil tradus de Costache Negruzzi. Tot în același an, Matei Millo înființează la Iași o școală de declamațiune, iar Alexandru Flechtenmacher una de muzică.

1848

Pe 26 decembrie trupa națională joacă cea dintâi operetă românească scrisă de Matei Millo, Baba Hârca, „operă - vrăjitoare națională în două acte și trei tablouri” pe muzica originală a lui A. Flechtenmacher „pe motive adevărat românești”. În rolul Babei Hârca: Matei Millo, primul actor român care joacă în travesti.

1860

Înființarea Universității „Alexandru Ioan Cuza”, prima universitate modernă din România, este însoțită de o reprezentație teatrală extraordinară în care sunt implicați, pe lângă actori, și „diletanți din societatea cultă ieșeană”.

1876

Poetul Avram Goldfaden pune bazele primului teatru profesionist de limbă idiș din lume. În seara zilei de 19 august 1876, acesta prezintă alături de trupa sa un spectacol în grădina de vară „Pomul verde” din Iași.

1877

În urma demersurilor făcute de actori de-a lungul timpului, apare Legea pentru organizarea și administrarea teatrelor în România, care stabilește transformarea Teatrelor Naționale din Iași, București și Craiova în Societăți Dramatice.

1879

Se înființează Societatea Dramatică, formată din 12 societari, 6 gagiști, 6 elevi și 6 eleve. Este format un comitet de lectură pentru a evalua piesele propuse spre reprezentare. Din el fac parte Vasile Pogor, Nicolae Gane, Iacob Negruzzi și Gh. Bengescu.
*Foto-Actul de constituire a Societății Dramatice

1881

În noiembrie, Sarah Bernhardt joacă la Teatrul Național din Iași, cu sălile arhipline, spectacolele Dama cu camelii, Adrienne Lecouvreur și Frou – frou.

1888

În seara zilei de 17 februarie, Teatrul cel Mare de la Copou s-a aprins din mai multe părţi şi a ars până în temelii. Ultima piesă jucată aici a fost drama Barbara Ubrich. Pentru Naţionalul ieşean urmează o perioadă grea ilustrată elocvent în câteva rânduri trimise lui Titu Maiorescu, ministrul instrucțiunii din acea vreme: «Pentru Iaşi, lipsa de teatru este o lipsă care nu se poate compara cu nimic alta. E ca şi când Iaşii ar fi lăsaţi pe întuneric; este, ca şi când i s-ar ridica viaţa intelectuală, este în fine, a-l arunca într-o viaţă de frivolitate şi distracţiuni care numai caracterul nu pot să formeze.”

1894

Încep lucrările de construcție pentru noul edificiu al Teatrului Național. Lucrarea a fost atribuită unei firme vieneze, arhitecții Fellner și Helmer semnează planurile pentru clădire.

1896

Pe 1 decembrie are loc inaugurarea noii clădiri. Manifestările dedicate deschiderii au durat două zile și au cuprins Uvertura naţională de Flechtenmacher, Versuri de N. Volenti recitate de State Dragomir, Antract muzical; Muza de la Burdujăni, vodevil de Costache Negruzzi, Versuri de Ion Ianov, Poetul romantic, comedie în versuri de Matei Millo, Cinel-cinel, vodevil într-un act de Vasile Alecsandri. Stagiunea s-a deschis cu spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri.

1898

George Enescu dă primul său concert pe scena ieșeană.

1910

La 27 martie este promulgată o nouă lege a teatrelor, ca urmare a inițiativei lui Spiru Haret, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, de a modifica legea din 30 martie 1877, în scopul susținerii financiare a teatrelor, îmbunătățirii condițiilor de muncă și de trai ale artiștilor, precum și pentru stimularea dramaturgiei originale.

1916

În august România intră în cel de-al doilea război mondial și este decretată mobilizare generală. Orașul Iași devine capitală de război. Personalul artistic al Naționalului ieșean, dar și cel administrativ, este mobilizat pe loc, activitatea sa fiind considerată utilă pentru menținerea stării de spirit a populației. La 9 decembrie are loc în sala Teatrului Național din Iași deschiderea Parlamentului. Regele se adresează țării printr-un discurs ce a rămas memorabil. La 14 decembrie, pe scena Naționalului ieșean are loc un moment istoric, cei mai buni oratori ai epocii, Ion I.C. Brătianu, Tache Ionescu și Nicolae Iorga, se adresează de la tribuna Parlamentului reprezentanților Națiunii. Discursul marelor istoric Nicolae Iorga a fost de departe cel mai convingător și mai emoționant. Trupele Teatrelor Naționale din București și Craiova se refugiază la Iași. Începând cu luna decembrie se organizează primele spectacole cu trupele reunite pe scena Naționalului ieșean. Clădirea Teatrului Național din Iași devine sediu pentru Camera Deputaților, Direcția Generală a Teatrelor, Opera Română din București, Curtea de Casație, și alte servicii ale Primăriei Iași. În timpul zilei, în Sala Mare, funcționează Cinematograful Răniților de Război. Banii proveniți din biletele vândute sunt donați militarilor aflați în spitale.

1917

La 17 decembrie debutează pe scena Teatrului Național din Iași „Orchestra simfonică a artiștilor mobilizați”, organizată și condusă de George Enescu. La concert au participat Regina Maria și prințesele Elisabeta și Mărioara.

*Foto - George Enescu împreună cu Orchestra artiștilor refugiați

1921

În prezența reprezentanților guvernului și a autorităților civile și militare din Cernăuți, Teatrul Național din Iași inaugurează Teatrul Național din Cernăuți cu spectacolul Vlaicu - Vodă de Al. Davila. Publicul copleșește trupa ieșeană cu demonstrații de entuziasm.

1928

La conducerea Naționalului ieșean vine esteticianul și lingvistul Iorgu Iordan. În acel moment era necesară o schimbare radicală la nivel de repertoriu, joc actoricesc și de construcție a spectacolului, astfel că noul director își concentrează eforturile asupra transformării artistice a instituției. Perioada în care acesta este director reprezintă începutul modernizării artei scenice.

1929

Iorgu Iordan îi angajează pe regizorul Aurel Ion Maican și pe scenograful Th. Kiriacoff, doi artiști care vor revoluționa arta teatrală ieșeană. Regizorul Aurel Ion Maican, în primele șapte luni de la venirea sa, montează 20 de spectacole, o parte dintre ele cutremură structura învechită a instituției. Acesta face o serie de modificări ale spațiului de joc, amenajează instalații tehnice, desființează rampa și construiește în locul ei un prosceniu cu uși mascate în lateral, toate acestea pentru o mai bună comunicare între scenă și sală. Acordă o importanță deosebită îmbunătățirii jocului actoricesc, mulți actori modelându-și interpretarea sub îndrumarea sa.

1930

În septembrie are loc premiera spectacolului Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, regia Aurel Ion Maican, cu Miluță Gheorghiu în rolul principal. Ion Sava, artistul care a avut o contribuție hotărâtoare la înnoirea limbajului teatral, este angajat ca regizor tehnic. În programele de sală ale spectacolelor apar caricaturi semnate de acesta.

*Foto - Schiță de costum semnată de Theodor Kiriacoff pentru spectacolul Chirița în provincie

1931

Ion Sava debutează ca regizor cu piesa Simunul de Lenormand.

*Foto - Miluță Gheorghiu, Sandina Stan și Tudor Călin în spectacolul Ratații de H.R. Lenormand, regia Ion Sava

1932

Maican adaugă istoriei teatrului românesc spectacole de referință: Azilul de noapte de Gorki, Cercul de cretă de Klabund, Avarul de Moliere. Numele scenei ieșene și al performanțelor ei este pe buzele tuturor.

*Foto - Scenă din spectacolul Cercul de cretă de Klaubund, regia Ion Aurel Maican, scenografia Theodor Kiriacoff

1937

Are loc premiera spectacolului Hamlet de William Shakespeare, regia Ion Sava și scenografia Th. Kiriacoff; spectacolul, considerat o montare reprezentativă, a atras numeroși spectatori, nu numai din Iași, dar și din orașele învecinate.

1944

Actorii ieșeni fug din calea războiului către vest. Vagonul cu care pleacă trupa în turneu se atașează la trenul refugiaților. Cum la Timișoara se instalase deja Teatrul din Cluj, ajung la Jimbolia (pentru scurt timp) și apoi la Drăgășani și Sibiu. Cu toate circumstanțele dramatice ale vremii reușesc să-și ducă misiunea până la capăt și să păstreze un repertoriu coerent. Pregătesc deschiderea stagiunii sibiene cu Vlaicu-Vodă de Alexandru Davila; Aurel Ghițescu în rolul Domnitorului și Anny Braesky în Doamna Clara.

1945

Actorii se întorc din refugiu; într-un oraș distrus, teatrul le devine adăpost permanent. Stagiunea se deschide foarte târziu, pe 15 decembrie 1945, cu spectacolul Ion, dramatizare de Mihail Sorbul după Liviu Rebreanu.

1947

Ideologicul tinde să acapareze artisticul. Apare o nouă Lege a teatrelor care imită modelul sovietic. Se înființează un organ de supraveghere: Consiliul Superior al Literaturii Dramatice și Creației Muzicale care controlează repertoriile prin comitetele de lectură.

1953

Se înființează Ministerul Culturii.

1956

În mai 1956 se organizează la Iași Decada dramaturgiei originale, etapa I, la care participă 22 de teatre. Spectacolul Horia de Mihail Davidoglu în regia lui N.A. Toscani este selecționat în etapa finală; la București, producția ieșeană și actorii George Popovici și Margareta Baciu sunt premiați.

*Foto - Scenă din spectacolul Horia de Mihail Davidoglu în regia lui N.A. Toscani

1958

Treisprezece teatre cu douăzeci și șase de spectacole participă în 1958 la Festivalul Național al teatrelor dramatice: spectacolul Mutter Courage de Bertolt Brecht de la Iași este vedeta incontestabilă, bucurându-se de elogiile unanime ale criticii, publicului și oamenilor de teatru: Margareta Baciu (Anna Fierling) și Gilda Marinescu (Muta) primesc premii de interpretare. Spectacolul a fost construit în 28 de zile și a fost semnat de regizorul Mauriciu Sekler, care făcuse parte în tinerețe din trupa lui Brecht.

1963

Este angajat Crin Teodorescu, regizor revendicat de la școala maestrului Ion Sava. Acesta propune un nou concept de expresie teatrală. Primul spectacol pe care l-a montat la Naționalul ieșean a fost Steaua Polară de Sergiu Fărcășan.

1965

Are loc premiera spectacolului Anton Pann de Lucian Blaga, în regia Soranei Coroamă – Stanca, un regizor care va marca într-un mod aparte destinul trupei ieșene.

1966

În luna decembrie Naționalul ieșean organizează Festivalul Teatrelor Naționale în cadrul căruia participă trupele Teatrelor Naționale din București, Cluj și Craiova.

1968

Regizoarea Anca Ovanez intră în rândurile trupei ieșene.

1969

Se înființează Studioul tânărului regizor. Imediat după terminarea facultății, Cătălina Buzoianu devine regizor al Naționalului sub semnul lui Cehov și al Pescărușului, prima sa montare ieșeană.

1975

Naționalul ieșean participă la Berlin la „Zilele Teatrului Românesc în Republica Democrată Germană, cu spectacolele O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale și Amphitrion de Peter Hacks. Teatrul Național din Iași organizează Festivalul de Artă Teatrală la care au participat Teatrul Național și Teatrul Mic din București, Teatrul Național din Cluj, Teatrul Național din Timișoara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și Teatrul „Luceafărul” din Iași.

1978

Se reiau schimburile artistice cu Teatrul „J.Osterwa” din Lublin (Polonia). Teatrul Național din Iași se deplasează în Polonia cu spectacolele O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, în regia Ancăi Ovanez și Tango de Slavomir Mrozek, în regia lui Cristian Hadji – Culea, cu reprezentații la Lublin și Varșovia.

1984

Se înființează secția de la Suceava a Teatrului Național din Iași – o inițiativă care permite mult-dorita împrospătare a trupei, prin angajarea unei întregi promoții a Institutului de Teatru. În luna septembrie a anului următor are loc inaugurarea clădirii Teatrului din Suceava, unde va activa secția Teatrului Național din Iași. Deschiderea se face cu spectacolul Deşteptarea primăverii de Frank Wedekind.

1990

În februarie, după cinci ani de activitate, secția Teatrului Național Iași de la Suceava se închide. În perioada în care a activat s-au jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești şi un spectacol aniversar - cea de-a o sută reprezentație cu piesa Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu. Se reînființează Facultatea de Teatru, inclusă în structura Conservatorului (din 1992, Academia de Arte „George Enescu”), o importantă pepinieră de actori pentru Naționalul ieșean, precum și pentru alte teatre din țară.

1996

Cei 100 de ani de la inaugurarea clădirii Naționalului ieșean sunt marcați prin producția spectacolului O seară romantică în regia Soranei Coroamă Stanca.

1997, 1998

Teatrul Național organizează două ediții ale Festivalului Internațional de Teatru „Don Juan”, unde prezintă producțiile Dona Juana de Anca Visdei, regia Ovidiu Lazăr și Don Juan de Moliere și Tirso de Molina, regia Irina Popescu Boieru.

2002

În luna octombrie are loc prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Avram Goldfaden”. În cadrul evenimentului dedicat memoriei celui care a întemeiat la Iași primul teatru evreiesc din lume, a fost dezvelit un obelisc amplasat chiar pe locul unde a funcționat, din august 1876, celebra grădină „Pomul Verde”. Următoarele patru ediții au avut loc în 2003, 2004, 2005 și 2008.

2004

Marcând 100 de ani de la dispariția celebrului dramaturg, Naționalul ieșean organizează Festivalul Internațional de Teatru „A.P.Cehov”.

2007

După multă vreme, Naționalul ieșean este din nou prezent în selecția Festivalului Naţional de Teatru cu două spectacole: Audiţia de Al. Galin, regia Claudiu Goga şi With a little help from my friends de Maria Manolescu, regia Radu Apostol.

2008

Este inaugurată și premiată Sala Teatru³ (Premiul Naţional pentru Arhitectură, oferit de juriul Bienalei de Arhitectură).

2011

Teatrul Național Iași este laureat, în cadrul celei de a XIX-a ediție a Galei Premiilor UNITER, cu Premiul special pentru proiecte inedite și realizări remarcabile pentru Sala Teatru³ (Teatrul la Cub). În perioada 28 noiembrie – 3 decembrie Naționalul ieșean organiează Festivalul Internaţional de Teatru Europa Est de tot - ReUNIUNI teatrale, un eveniment dedicat fenomenului teatral din Moldova (Republica Moldova şi Moldova românească).

2012

În luna octombrie are loc redeschiderea Sălii Mari care, începând cu anul 2006, a fost inclusă pentru restaurare în proiectul „Reabilitarea monumentelor istorice” din România, proiect finanțat printr-un credit extern acordat Guvernului României de către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. În cadrul manifestărilor dedicate acestui eveniment au avut loc premiera spectacolului Iaşii în carnaval, regia Alexandru Dabija, spectacolul de lumini pe clădirea Teatrului și proiecția filmului realizat de Alexandru Condurache 3 generații de actori-portret colectiv.

În prezent, Teatrul Național are o trupă compusă din 35 de actori și doi regizori și dispune de patru săli de spectacole, fiecare din ele cu o identitate specifică, diferențiată prin proiecte dinamice și curajoase care au conturat profilul publicului țintă pentru fiecare program teatral propus.