"O să ne întâlnim cu o Lolita care poate să îmbatranească când vrea ea, poate să-și găsească oricând un nou Daddy, să redevină mică, cât să încapă într-un cuib, să scrie poezii bune și neapreciate, să mănânce prăjituri fără să se îngrașe, să plângă fără să fie tristă și să se joace în loc să facă copii. Întâlnirea cu ea se poate produce în mod neașteptat, într-un loc în care s-ar putea să avem noroc să ne aflăm la timp, n-o să știm la ce varstă o s-o întâlnim, nici cât timp va rămâne așa, nici starea în care se va afla. Și s-ar putea, chiar s-ar putea, să rimeze ceva din ce va spune ea. Și dacă aveți noroc, s-ar putea chiar să vă pupe, pentru că ei îi place foarte mult să se pupe, și asta nu este ceva superficial. Este o întâlnire scurtă, tonică, neașteptată, o clipă de viață, ca o răsuflare."
"Povestea păsării fără cuib este de fapt povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale și emoționale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viața unei femei, percepută din perspectiva propriului suflet, rămas la vârsta copilăriei.Inocența, deopotrivă distructivă și salvatoare, propria imaginație ca opțiune de existență. Absențele care influențează o viață (poate) mai mult decât prezențele, atunci când tot ce ni se-ntâmplă contează, dar frământările cele mai subtile se nasc din idealuri personale pe care nu le trăim."