Interviul

„Această piesă are mai multe subdenumiri, poate de aceea are şi mai multe substraturi. Alexandr Mardan a numit-o iniţial De-a pisica şi şoarecii sau Răpitoarele, felinele răpitoare. Eu am numit-o, mai paşnic, Interviul, aceasta nu pare să-i ştirbească din dramatism şi acuitate. Practic, pe tot parcursul spectacolului se petrece un interviu continuu, imuabil,care are un caracter flotant. Se schimbă personajele cu rolurile, cu unghiurile de vedere. E de fapt un interogatoriu, un rechizitoriu care ni se întâmplă la un anumit moment al vieţii noastre: suntem puşi în faţa unor întrebări fundamentale: ce e dragostea, ce e fidelitatea, ce e credinţa, ce este iubirea de aproape şi mai ales ce înseamnă Iertarea. Căci mierea Iertării este un mare har şi ne dă puteri de a ne trăi viaţa mai departe, păstrând verticalitatea şi demnitatea umană.”