Astă-seară se improvizează

Un spectacol spovedanie O replică: „dar cine ți-a spus dumitale că arta trebuie să fie viață?” 30 de ani de viețuire în Teatrul Național din Iași îmi dau acum, aici, astăzi, puterea de a mărturisi că Da, Teatrul înseamnă viață. A trăi în teatru înseamnă de fapt a te modela de la un spectacol la altul și mai ales înseamnă a fi tu însuți până la capăt. Unul din capete este Scena. Scena ca spațiu, Scena ca entitate, Scena ca personaj. Un personaj care există în mine, în actorii mei, în echipa noastră, un personaj care dă contururi gândurilor noastre, sentimentelor noastre, sufletului și minții noastre. Scena naşte sau avortează personaje/actori. Scena adoptă sau ejectează tranşant personaje/actori. Scena creează iluzii, evadări, himere. Adică viață. Viața pe care o trăiesc actorii și o resimt spectatorii. Așadar, un spectacol spovedanie. Despre teatrul ca viață și viața ca teatru. Astă-seară nu se improvizează. Astă-seară se trăiește. Iar regizorul se chirceşte umil în pântecul propriului spectacol. Care îl înghite și îl devorează.