„Ce se întâmplă dacă îl transformăm pe Putin în personaj al unei piese de teatru? Luptele nu se întrerup, bombele continuă să cadă, războiul nu se oprește, pacea nu coboară brusc pe Pământ. Se pare că nu-l putem clinti pe sângerosul dictator de pe soclu printr-un text sau printr-un spectacol, dar dacă simțim nevoia să ne confruntăm cu el, fie imaginar, prin cuvinte, replici, scene inventate, de ce să n-o facem? O ficțiune este generoasă, o ficțiune îi oferă autorului libertatea de a-l privi în ochi și a-l sfida pe cel care comite crime cu zâmbetul pe față, fiind în stare să distrugă o planetă de dragul ambițiilor sale de cuceritor al lumii. Forța lui Putin nu trebuie subestimată. Nici nu vă imaginați cât de mulți îl susțin, mai ales cei din fosta U.R.S.S., din lagărul socialist de cândva. «Mi-aș da viața pentru Putin!», mi-a spus o colegă de școală (prietenă din copilărie), polemizând cu mine, prin mesaje electronice, după ce am postat pe facebook poze de la Adunarea Națională cu genericul «Moldova Europeană» care a avut loc la Chișinău pe 21 mai curent. Ea îmi reproșa că am trădat idealurile pionierești și comsomoliste, voia să mă convingă că Putin nu luptă contra Ucrainei, ci pentru fericirea oamenilor sovietici, îmi zicea că eu nu înțeleg care e realitatea în Europa, că acolo e rău, e groaznic, și că doar în Uniunea Sovietică a fost bine. «Ai să vezi, noi vom birui!», a exclamat colega mea, badantă în Italia. Apoi mi-a mai scris, pe messenger, o frază: «Eu am vorbit cu Putin». Așadar, piesa nu e pură ficțiune. Titlul mi-a venit de-a gata, mult material, de asemenea, a fost cules din istorisirile unor persoane afectate de migrație, de evenimente politice traumatizante, mi-am folosit și propriile amintiri pentru a contura profilul a ceea ce numim homo sovieticus. Textul are și un rol terapeutic, am încercat, vorbind despre frica de război, să o stăpânesc, să o controlez. E obsesivă prezența lui Putin în mentalul colectiv. Piesa este și un exercițiu de exorcizare a demonicului întruchipat de Putin. Satirizat, luat în derâdere, prezentat ca o arătare coșmarescă, acesta nu mai pare de neînvins. Ca personaj pe o scenă de teatru, sub luminile rampei, i se vede mai clar găunoșenia, i se văd slăbiciunile. Astfel, prin demascare, ne exprimăm indignarea față de acțiunile criminale, săvârșite de liderul de la Kremlin, cu binecuvântări din partea clerului oficial rus, a politicienilor obedienți și a maselor îndoctrinate. După 24 februarie 2022, problematica războiului actual iese în prim-plan, nu doar în sfera socială, politică, ci și în arte, în teatru. Nu e suficient, cred, să vorbim prin aluzii și metafore despre tragediile din Ucraina, despre pericolul unei noi conflagrații mondiale, ci să atacăm tema direct, prin texte și spectacole la zi. Mulțumesc Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași pentru spectacolul-lectură Eu am vorbit cu Putin. Poate, de-acum încolo, mă voi teme mai puțin de prototipul real al acestui personaj fictiv.” (Irina Nechit)
Irina Nechit s-a născut la 1 ianuarie 1962, în satul Antonești, raionul Cantemir, Republica Moldova. Membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Teatrale din Republica Moldova. Irina Nechit a debutat cu volumul de poezie „Șarpele mă recunoaște” (Ed. Hyperion, Chișinău, 1992). Premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumele de poezie „Șarpele mă recunoaște” (1992), „Cartea rece” (Ed. Cartier, Chișinău, 1996), „Un viitor obosit” (Ed. Augusta, Timișoara, 1999). A mai publicat volumele de poeme „Gheara” (Ed. Vinea, București, 2003), „Un fel de liniște” (Ed. Vinea, București, 2006), „Copilul din mașina galbenă” (Ed. Cartier, Chișinău, 2010. În 2018, i-a apărut cartea de interviuri „Malul stâng întreabă malul drept”, Editura Junimea, Iași. Pentru volumul de poezie „Masa de sărbătoare” (Ed. Cartea Românească, București, 2020), i-a fost acordat în 2021 Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Autoare a cărților pentru copii „Caruselul primăverii” și „Covorul cu bujori” (Premiul Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă”, Premiul „Grigore Vieru” pentru poezia pentru copii, acordat de ICR Chișinău), apărute în 2017 și 2020 la Ed. Prut Internațional, Chișinău. În 2022 i-a apărut volumul de proză pentru copii „Trei zile cu Zuza”, la Ed. Univers Educațional. De asemenea, a publicat volumul „Godot eliberatorul” (critică de teatru, Chișinău, 1999, premiul UNITEM pentru critică teatrală) și textele dramatice „Proiectul unei tragedii” (dramaturgie, Chișinău, 2001, Premiul pentru debut în dramaturgie), „Maimuța în baie” (dramaturgie, Chișinău, 2006). Este prezentă cu piesa „Coridorul morții” în antologia „Chișinău, 7 aprilie. Teatru-Document” (dramaturgie, Editura Fundației „Camil Petrescu”, București, 2010). Piesele „Maimuța în baie”, „Mi-e frică de Marea Neagră” după „Nudiștii”, „Coridorul morții”, „Valsul tancurilor” au fost montate în teatre profesioniste din Chișinău și Bălți. Piesele „Ametist”, „Simona și arhitectul” au fost montate în cadrul secțiunii „Teatru la mocrofon”, la Teleradio Moldova. A coordonat și a scris prefața la volumul Dramaturgie din seria de antologii „Literatura din Basarabia. Început de secol XXI” (editurile Arc şi Ştiinţa, 2017). Piesa „Sfaturile Melaniei” de Irina Nechit a obținut Premiul pentru cea mai bună piesă contemporană la Gala Uniunii Teatrale din Republica Moldova, 2018, și a fost montată la Teatrul Odeon din București, cu titlul „Republica Melania”.