Omul este un arbore dar un arbore răsturnat deoarece rădăcinile lui sunt în cer. Povestea Golemului este legată de povestea rabinului care îl creează şi care decide să se răzvrăteasca împotriva lui Dumnezeu, a credinţei lui, a destinului şi a lumii întregi. Decide că nu mai vrea un destin de victimă şi atunci devine rivalul lui Dumnezeu şi intră în competiţie directă cu divinitatea .Făcând asta transcende orice limită umană şi religioasă şi ajunge să insufle viaţă unei creaturi care să fie o proiecţie a sa în stare să schimbe lucrurile. Odată prins în joc, rabinul va fi opusul operei sale.Spectacolul nostru este unul eclectic dar care se desparte de realism. Avem drept sursă un mit pe care nu-l putem rezuma într-un stil de joc sau într-un stil de spectacol. Această poveste a trebuit tradusă în imagini cu care omul modern să se poată asocia. Chiar daca textul de bază, cel al lui Leivick, se raportează la estetica expresionistă, ne gândim doar la momentul scrierii lui nu şi la înfăţişările pe care le poate lua mai târziu. Vedem povestea în forme diferite şi mai ales în formele tribale ale unei comunităţi închise, supuse cauzalităţii istorice.