Piesa de teatru este o pledoarie pentru a te bucura de viață. Trăim vremuri în care mașina a devenit o necesitate, în goana noastră zilnică dintr-o parte în alta, dar râmânem destul de mult timp blocați în trafic. Devenim iritați, nervoși, stresați și uităm să ne bucurăm de lucrurile și persoanele din jurul nostru. Totodată, traficul reprezintă și o metaforă pentru cursul vieții noastre. De multe ori ne blocăm, nu știm ce să facem și așteptăm să tot vină cineva să ne salveze. Ne comportăm ca niște somnambuli care nu sunt pe deplin conștienți de acțiunile pe care le întreprind, ne mișcăm, dar fără vreo direcție sau un scop anume. Tarte pentru somnambuli este o piesă de teatru despre așteptare, trafic și inactivitate. Cele trei personaje, Bebelușul, Tânărul și Bătrânul, sunt blocați în trafic, pe o autostradă infinită, și așteaptă fiecare câte ceva (să crească mare, o iubită mai mult ca perfectă, pensia), dar fără să întreprindă nicio acțiune. Pur și simplu așteaptă să vină lucrurile la ei, mai degrabă decât să se deplaseze ei spre ele. Mai mult decât atât, îi critică constant pe cei care se mișcă și se agită să reușească în viață. Uneori se întâmplă să aibă anumite zvâcniri, momente în care îți dau de înțeles că e posibil să se schimbe, dar își revin repede și se aruncă în imobilitate cu și mai mare forță. Tot timpul își caută scuze și le și găsesc, sunt veșnic „așteptatori” ai momentului potrivit.