Libertate la Bremen

de Rainer Werner Fassbinder (Copyright © Verlag der Autoren, Frankfurt am Main, Germany)

Regia: Florin Caracala

Sala Teatru Cub

Durată: 2h
Data premierei: 8.01.2021

Creatori

Regia: Florin Caracala Asistență regie: Irina Crețu&Tudor Nicorici Concept scenografic: Ana Ienașcu Video: Andrei Cozlac Univers sonor: Eduard Draude Colaboratori video/scenografie: Flow Development&Conceptural SRL Traducere: Victor Scoradeț

Distribuția

Actor

Petronela Grigorescu

Actor

Ionuţ Cornilă

Actor / Director artistic

Daniel Busuioc

Actor

Georgeta Burdujan

Actor

Livia Iorga

Actor

Doru Aftanasiu

Informații suplimentare

Fără să apeleze la recontextualizare, Florin Caracala descifrează în profunzime textul și îl expune scenic printr-o dioramă, un tablou vivant care portretizează manifestarea relațiilor istoric inegale între femeie și bărbat, o vitrină de muzeu în care ni se înfățișează o lume de secol XIX unde bărbații și femeile se stereotipează reciproc și a căror tensiuni își găsesc ecouri profunde inclusiv astăzi, chiar dacă societatea contemporană le acoperă cu termeni de “political corectness”. Geesche Gottfried a crescut și trăiește într-o lume patriarhală, în care inegalitatea dintre condiția femeii și cea bărbatului este considerată naturală. Dominaţia bărbatului şi supunerea femeii sunt norme socio-umane bine stabilite. Viaţa publică, civilă, economică sunt domenii interzise femeilor. Singurul domeniu, propriu lor, este cel al familiei, iar aici sunt numai îndatoriri: faţă de părinţi, soţ, copii. Geesche Gottfried este o femeie inteligentă pentru a respecta regulile și voința opresivă a societății, a soțului și a părinților săi. Ea dorește să-și schimbe radical viața. Vrea respect, vrea dragoste, fericire, succes și nu mai vrea să se supună nici unei reguli sociale de adecvare sau comportament. Geesche, a cărei viață este caracterizată de abuz, respingere și umilire, devine o rebelă și încă una foarte periculoasă. Ea luptă pentru propria fericire, dragoste și independență, eliminându-i pe rând pe cei care i se opun. Pentru Geesche condiţia unei existenţe autodeterminate este libertatea totală, iar asta înseamnă libertate faţă de lipsuri și teamă. Ea duce o luptă cu sistemul și societatea căreia trebuie să i se supună, iar în numele dobândirii drepturilor și libertății face absolut orice, inclusiv îi ucide pe cei apropiați. Spectacolul lui Florin Caracala este o parabolă despre radicalizare, despre acțiuni extreme și despre consecințele care decurg atunci când nevoile și drepturile naturale ale omului sunt nerecunoscute, restricționate sau retrase de către sistem și societate. Atunci când aceste nevoi și drepturi nu sunt îndeplinite sau sunt îngrădite, violența dinăuntru ajunge să iasă din matcă și să se reverse cu o forță de nestăvilit, pentru că ființa umană nu poate nega ceea ce se află în ea în mod natural. Sistemul și societatea o creează pe Geesche Gottfried. Ea devine o criminală în serie, dar înainte de toate este o ființă umană, ca oricare alta, cu dreptul la libertate, demnitate și fericire. Din vitrina expozițională, la distanță de două secole, Geesche Gottfried ne atenționează că în zilele noastre, în era ce pare a fi una a emancipării, bezna veacurilor trecute nu s-a împrăștiat cu totul. Avertismentul ei capătă astfel mai multă semnificație pentru societatea contemporană, în care discriminarea de gen, violența domestică, crearea de profiluri rasiale, drepturile homosexualilor, etc., rămân încă probleme acute. Atunci când sistemul, societatea, oamenii nu apără adevăratul sens al egalității și a aplicării sale legate de drepturile naturale ale omului, atunci devenim responsabili indirect și pentru radicalizările și violențele care au loc.

Spectacol realizat în cadrul proiectului „UnderAct - Program de rezidențe și mobilitate artistică”, finanțat de Primăria Municipiului Iași, prin Programul Anual de Finanțare Nerambursabilă destinat proiectelor culturale propuse de organizațiile nonguvernamentale din Municipiul Iași. Nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

Recenzii

Mi-am dorit de mult să văd la Iași o reprezentație bună, solidă, gândită de un regizor din generația tânără, format (într-o anumită măsură) aici. Pentru școala ieșeană de teatru e important să existe un astfel de om. De fapt, mai mulți. Spectacolul semnat de Florin Caracala are, din punctul meu de vedere, un loc al lui în contextul reprezentațiilor de la TNI. Pentru că dă impresia că a fost atent lucrat; pentru că nu mizează pe experiment, dar nici nu refuză ceea ce montajul și proiecțiile cinematografice pot oferi; pentru că totul a fost dozat cu măsură, fără concesii făcute gustului publicului și fără artificii de prisos; pentru că a reconstituit cu acribie spiritul epocii, atmosfera și mentalitatea (acțiunea se desfășoară în primele două decenii ale secolului al XIX-lea) fără a cădea însă în pedanterie și fără a îngroșa liniile; în fine, pentru că a rămas, de la început până la sfârșit, în interiorul „momentului” care a generat „istoria” celor 15 crime ale lui Geesche Gottfried – femeia care a otrăvit 40 de oameni și care a fost ultima persoană executată public prin decapitare în Bremen, fără recontextualizări, fără încercări de a interpreta în vreun fel acțiunile acesteia din perspectiva a ceea ce ulterior a devenit lupta de emancipare sau a adus psihanaliza freudiană, feminismul ori, ulterior, alte mișcări mai mult sau mai puțin extremiste. Pentru că vorbește despre dependență și formele refulării, despre constrângeri și libertate, despre raporturile dintre bigotism și nevoia de a gândi cu propria minte, despre o societate conservatoare, opresivă, care are propriile mecanisme de a reglementa comportamentul dezirabil („decența” fiecăruia, definită diferit în funcție de sex) și modul în care aceste mecanisme sunt percepute individual. Așadar, pentru că aduce în prim-plan realități care nu sunt subsumate niciunui timp anume, care se manifestă în continuare până și în cele mai tolerante sau „civilizate” comunități, dar o face disecând „un caz” în interiorul, riguros documentat, al timpului în care s-a petrecut – atât și nimic mai mult, lăsând spectatorului libertatea de a judeca palierul de vinovăție/nebunie/actualitate a „cazului” înfățișat. Și pentru că întreaga reprezentație păstrează amprenta spiritului german ce a generat, pe de o parte, întâmplările care o au în prim-plan pe Geesche Gottfried (Petronela Grigorescu) și, pe de alta, interpretarea acestora de către Rainer Werner Fassbinder, regizor de teatru și de film, reprezentant al „Noului Cinematograf german” din anii `70 (mișcare caracterizată prin cadre lungi alternând cu cele minimaliste, rigoare, spirit critic, provocator, curaj în problematizarea unor aspecte neconvenționale – pe care Florin Caracala alături de echipa lui le recuperează cu mijloace teatrale). (Alecart)

Mai multe spectacole

Premieră: 30.09.2024

Sala Teatru Cub

Tarte pentru somnambuli (spectacol-lectură)

de Teo Spătaru

Regie: Ovidiu Lazăr

Premieră: 31.03.2025

Sala Teatru Cub

Casa cu stihii (spectacol-lectură)

de Stela Giurgeanu

Regie: Ovidiu Lazăr

Trei premii UNITER pentru spectacolul Teatru Național Iași, "Antologia dispariției", în regia lui Radu Afrim.