„Nadia, Manuel și Boby sunt trei personaje aparent fără nicio legătură între ele eșuate într-o mansardă, într-o țară străină, departe de casă, ca pe o insulă urbană care nici măcar nu e pustie. Ducându-și traiul de pe o zi pe alta, ei sunt forțați să găsescă soluții pentru supraviețuire. Prinși în mijlocul unui conflict pe care nu îl înțeleg și nu le aparține, aproape că și-au pierdut speranța că vor reuși să scape. Până în ziua în care un necunoscut apare în viața lor oferindu-le șansa de a se întoarce în siguranță acasă. Însă doar doi dintre ei pot pleca. Nu e loc pentru mai mulți. Cine pleacă? Cine rămâne? Conștiința, sentimentul datoriei, dragostea sau obișnuința? Care dintre acestea contează când iei o hotărâre? Omul se poate obișnui cu orice, așa cum spune Nadia. Dată cu ligurița, otrava ajunge să-i placă. Oprind-o, crezând că-l vindeci, ajunge să-i lipsească. Ajunși în acest punct, își mai doresc, oare, cei trei să se întoarcă acasă?”