Marjorie Prime

„Când am primit propunerea de a monta textul „Marjorie Prime” am ezitat, dar m-am și bucurat. Am ezitat deoarece, în mod normal, eu vin cu propunerile înspre directorii de teatre, nu invers, dar m-am bucurat deoarece lecturând textul, mi-am dat seama că m-a vrăjit în foarte scurt timp. Un alt motiv semnificativ de bucurie era reîntoarcerea în Iașiul care mi-a călăuzit primii pași spre teatru. Am petrecut clasa a XII-a în dulcele târg, pregătindu-mă intens pentru facultatea de actorie împreună cu Doru Aftanasiu. Și iată cum anii au trecut și acum același Doru îmi face onoarea de a juca un rol frumos în acest spectacol.”„Marjorie Prime” a fost un bun prilej de a face din nou echipă cu scenograful Tudor Prodan. Apelând la poezia spațiilor sale am încercat să realizam spectacole dragi nouă în teatre diferite din țară: Teatrul Act, Teatrul Mic, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila sau Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Poposind în acest teatru, îmbibat de istorie și de oameni speciali, am avut plăcerea de a lucra cu o echipă de actori talentați, dispuși la efort și maleabili în condițiile unui timp de repetiții relativ scurt. A existat însă disponibilitate și plăcere veritabilă de muncă, liniște în tot acest iureș care ne presa în zilele de dinainte de prima ieșire la public, iar toate aceste aspecte ne-au ajutat să devenim mai eficienți și mai limpezi în raport cu cerințele spectacolului.Și pentru că am pomenit de spectacol, hai să vorbim un pic despre el. „Marjorie Prime” e un spectacol cu un titlul greu de pronunțat în limba română, dar ușor de citit așa cum se prezintă în succesiunea scenică inventată de autor. Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e cladită pe sufletul personajelor care activează în scenă. Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și mai apoi la finalul spectacolului. Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile. Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat intens și valoros variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie, dar ar suna prea pretențios. Eu îl denumesc un spectacol – viață. Cu alte cuvinte, o să vedem o poveste stranie pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru.