Memoria apei

de Shelagh Stephenson

Regia: Irina Popescu-Boieru

Sala Studio "Teofil Vâlcu"

Durată: 2h 10'
Data premierei: 3.11.2018

Creatori

Regia: Irina Popescu-Boieru Scenografia: Rodica Arghir Traducere: Diana David

Distribuția

Actor

Haruna Condurache

Actor

Catinca Tudose

Actor

Irina Răduţu Codreanu

Actor

Livia Iorga

Actor / Societar

Monica Bordeianu

Actor

Radu Ghilaş

Audiență generală

Trailer

Play Video Play Video

Informații suplimentare

Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori - alte trei surori! - cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută.Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.Comportamentul personajelor demitizează drastic toate clișeele despre suferința filială în cazul pierderii unei ființe atat de importante și apropiate precum mama. Sentimentul principal care se degajă este acela că cele trei fiice sunt deranjate de acest deces, așteptat, prevăzut, pentru care totuși nu e niciodată momentul potrivit, fiindca le întrerupe de la treburile personale. Nimic nu rimează cu imaginea tradițională a durerii pierderii unei ființe dragi, nu sunt plânsete, durere mută, sfâșierea sau tandrețea amară a despărțirilor definitive. Toate acestea sunt înlocuite de remarci ironice, reproșuri tardive și în van, o răscolire indecentă a amintirilor, ca și a hainelor rămase de pe urma decedatei, o nevoie de face totul repede și eficient, decent pentru ochii comunității, dar fără regret autentic. Pare că cele trei fiice sunt cuprinse de o nevoie febrilă de a șterge toate urmele celei dispărute, de a elibera casa de amintirea femeii care le-a născut, pentru a-și putea relua liniștite vietile de care sunt atât de nemulțumite.Și totuși... Realitatea e că sentimentele, emoțiile, suferința nu se modifică radical de-a lungul timpului. Ceea ce se transformă, și poate adesea păcăli, este manifestarea lor exterioară, exprimarea sau, dimpotrivă, refuzul exprimării lor.Exteriorizarea sentimentelor profunde a devenit de multa vreme desuetă, o suferinta afișată riscă să fie taxată drept slăbiciune de neiertat, astfel încât, din nevoia de apărare, de multe ori durerea ia forma ironiei sarcastice, iar sentimentele tradiționale, considerate depășite, îmbracă haina cinismului. Însă aceste sentimente firești, reprimate îndelung, nasc manifestări surprinzatoare.Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.

Irina Popescu Boieru

Recenzii

„Memoria apei poartă categoric amprenta Irinei Popescu-Boieru și a întâlnirii fericite (din nou) cu scenografa Rodica Arghir. E un spectacol care se salvează de la patetism, de la cinism, de la tușe îngroșate, caricaturale sau sentimentale fără a le eluda. E un spectacol al echilibrului care vorbește însă despre dezechilibre. Un spectacol al adevărului, acolo unde adevărul absolut nu există, un spectacol care problematizează fără a cădea în capcana unor idei sterile, un spectacol profund uman, în care există și linii ușor forțate, și disperări, și stângăcii, și râsete, și zădărnicii, dar ele sunt acolo pentru că se vorbește despre oameni adevărați care se confruntă cu alți oameni adevărați și cu o situație pe care, mai devreme sau mai târziu, o trăiește fiecare dintre noi: dispariția mamei – golul care nu poate fi nicicând umplut și care răsună în golul sau în plinătatea a ceea ce suntem.”

Mai multe spectacole

Premieră:

Sala Mare

SF (Superfragil) - Teatrul Excelsior

de Andrea Gavriliu

Durata: 1 h 10 min.

Regie: Andrea Gavriliu

Premieră:

Sala Teatru Cub

Bujor - Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați

de Doru Vătavului

Durata: 1 h 50 min.

Regie: Leta Popescu

Trei premii UNITER pentru spectacolul Teatru Național Iași, "Antologia dispariției", în regia lui Radu Afrim.