Năpasta (…și era pădurea singură…)

„Trăim vremuri de grea cumpănă! Nori... de frică acoperă încet, încet Lumea! Oamenii privesc neputincioși... prezentul și viitorul! Acțiunea piesei noastre este... în trecut. Oare? Mi-am dat seama, îngrozit, că toate personajele Marelui Caragiale, reacționează... din frică: Dragomir, (Călin Chirilă, probabil cel mai bun în acest rol, din ce am văzut eu până acum), ucide din dragoste și trăiește cu groază în suflet, atâția ani, sperând că nu va fi descoperit. FRICA! Anca își sacrifică viața, trăind cu ucigașul soțului ei, în înfrigurata speranță... că-l va demasca! Câtă TEAMĂ are femeia asta în...determinarea sa?! (Diana Chirilă dovedește cu acest rol că este o importantă actriță a TNI). Aflat la început de carieră, Andrei Grigore Sava trăiește prin personajul Gheorghe, iluzia... zadarnicei povești de dragoste. Teama îl acoperă (în speranța cuceririi Ancăi), în viața lui măruntă. Probabil și când merge la școală (învațător fiind), bănuiește că doi-trei dintre elevii lui îi știu frământările și, probabil, sunt și mai deștepți ca el! FRICA! Frica ocnașului ION... e determinantă! Lui îi este frică de … Dracu’! De fapt, de răul din Om! Nu știu ce vor face personajele în viata lor viitoare! Cum vor trăi, cum vor suporta, cum vor înțelege! Dar știu ca Ion (Emil Coșeru, cu totul și cu totul altfel în ocnaşul-nebun) va fi împăcat cu lumea asta plină de... nori! FRICA GUVERNEAZĂ OMENIREA!!!”