Unchiul Vanea

de A.P. Cehov

Regia: Claudiu Goga

Sala Mare

Data premierei: 23.10.2020

Creatori

Regia și versiunea scenică: Claudiu Goga Scenografia: Corina Grămoșteanu Coregrafia: Vlad Mărculescu Lupte scenice: Dumitru Năstrușnicu

Distribuția

Actor

Constantin Puşcaşu

Actor

Petronela Grigorescu

Actor

Cosmin Maxim

Fost actor

Teodor Corban

Actor

Ada Lupu

Actor / Societar

Mihaela Arsenescu Werner

Informații suplimentare

Unchiul Vanea” 2020 nu mai poate fi la fel cu „Unchiul Vanea” 2019Am vrut să montez „Unchiul Vanea” anul trecut. 2019.Ar fi fost un spectacol despre dragoste ( despre multe feluri de dragoste, așa cum sunt toate piesele mari cehoviene).Ar fi fost un spectacol despre ratare (despre mai multe feluri de ratare)Ar fi fost un spectacol despre arta de a trăi și despre incredibila dificultate a omului de a deprinde această artă.Ar fi fost un spectacol despre condiția umană supusă unei paradigme înspăimântător de crude – viața e fundamental nedreaptă.Ar fi fost un spectacol despre moarte, un anume fel de moarte, poate cel mai îngrozitor – moartea sufletească, moartea dusă pe picioare, moartea care face ca viața să nu mai fie un dar de la Dumnezeu ci o povară îngrozitoare.Ar fi fost un spectacol crud și lucid ca doctorul Cehov.Ar fi fost în mod paradoxal un spectacol închinat vieții și celebrării ei.Ar fi trebuit ca văzând atâtea moduri de a îndura viața, (așa cum fac Vanea, Sonia, Astrov, Serebreakov, Telegin, Maria Vasilievna, Marina sau Elena Andeevna) să medităm la celebrarea vieții și să ne propunem un lucru destul de complicat și simplu în același timp: să trăim.Am montat „Unchiul Vanea” anul acesta. 2020.Dar spectacolul nu mai putea fi la fel. Este un spectacol despre toate cele de mai sus dar și despre... altceva. Nu mai este doar un imn închinat vieții omului. Este și un imn închinat vieții Teatrului.Pentru că astăzi, Spectacolul de Teatru nu mai începe cu ridicarea cortinei, ci cu ridicarea măștilor sanitare de pe fețele actorilor.Pentru că astăzi, Spectacolul de Teatru nu se mai termină cu lăsarea cortinei, ci cu lăsarea măștilor sanitare peste fețele actorilor.Pentru că astăzi (și) Teatrul este la A.T.I.Și dacă veniți în sala de spectacol, cu măștile sanitare pe față, și dacă actorii joacă riscând ( fară măști sanitare pe față), înseamnă că dumneavoastră publicul și noi, oamenii de teatru, nu facem decât să luptăm împreună pentru a opri moartea Teatrului.P.S.1. Teatrul online nu este Teatrul.P.S.2. Așa-zisa „nouă normalitate” nu ne consideră „esențiali” (nu că „vechea normalitate” ar fi făcut-o). De aceea, poate mai mult ca niciodată, cuvintele Soniei din ultimul monolog al spectacolului „ Trebuie să trăim” le dedicăm tuturor celor care fac, iubesc și merg la Teatru.

Claudiu Goga

Recenzii

Peste pustiitoarea neputință a lumii lui Cehov Claudiu Goga toarnă întreaga ei manifestare în act care scoate reprezentația din spațiul mental și din timpul în care fusese circumscrisă. Niciunul dintre aceste personaje nu mai e o victimă pasivă, în care suferința e interiorizată. Nu, ea izbucnește mereu, din ce în ce mai vizibilă pentru ceilalți și se traduce în confruntare directă. Se traduce în nevoia omului de a încerca, de a lupta, de a răni și apoi de a se frânge sub forța loviturilor primite. Elena Andreevna cedează și trăiește blestemul-rugăminte al lui Vanea (Fii rusalcă! Dă-ți drumul măcar o dată în viață și îndrăgostește-te cât mai curând … și noi toți să rămânem cu gura căscată.) într-o scenă teribilă a pierderii și a dăruirii. Cele două trupuri, al ei și al lui Astrov, cu încleștarea punctată de alternanța dintre pasiunea dezlănțuită și încremenirea într-o comuniune totală, despărțite de toți ceilalți, care umblă năuci în marginea spațiului ce le circumscrie celor doi iubirea sau înțepenesc pentru a-și relua apoi mișcarea singuratică în cerc, în jocul de lumină și întuneric în care se reface mereu același act. O ieșire vremelnică din timp. Și apoi trupul frânt al Elenei, purtat pe brațe de Astrov și adus ca jertfă soțului. Cuvintele lui care neagă evidența. Cuvintele lui care îmbracă adevărul în singura haină posibilă: aceea a compromisului. O haină pe măsura vieții acestui bărbat: Vă mulțumesc pentru compania dumneavoastră plăcută. Și trupul gol al lui Astrov. Tăcerea lui și a celorlalți. (Alecart)

Mai multe spectacole

Premieră: 21.04.2017

Sala Uzina cu Teatru

Povestea păsării fără cuib

de Ada Lupu

Durata: 1h 10'

Regie: Iris Spiridon

Premieră: 18.12.2021

Sala Studio "Teofil Vâlcu"

Ceva cu tăiței

de Marilena Dumitrescu

Durata: 1h 25 min

Regie: Irina Popescu-Boieru