O tragedie veninoasă – după Women Beware Women de Thomas Middleton

Regia: Silviu Purcărete

Sala Mare

Durată: 2 ore 30 min. (fără pauză)
Data premierei: 11.02.2024

Creatori

Regie, traducere și adaptare scenică: Silviu Purcărete Scenografie: Dragoș Buhagiar Muzică originală: Vasile Șirli Asistenți regie: Radu Ghilaș și Robert Vlad Asistent scenografie: Anda Pop

Distribuția

Actor

Ionuţ Cornilă

Actor

Dumitru Năstruşnicu

Actor

Călin Chirilă

Actor

Cosmin Maxim

Actor

Ada Lupu

Actor

Diana Roman

Atenționare! Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

Informații suplimentare

Dramaturgul și poetul elisabetan Thomas Middleton (1580-1627), montat acum pentru prima dată în România, a fost unul dintre cei mai prolifici autori englezi ai secolului al XVII-lea, fiind supranumit de criticii britanici „celălalt Shakespeare al nostru”. De altfel, Middleton a colaborat cu Shakespeare la scrierea unor scene din Timon din Atena, iar după moartea acestuia, Middleton a fost singurul autor căruia Compania Shakespeare i-a încredințat piesele shakespeariene pentru a le adapta. Cele mai de succes tragedii ale sale sunt „The Changeling” și „Women Beware Women” (O tragedie veninoasă), publicată pentru prima dată în 1657. Piesa lui Thomas Middleton, montată de Silviu Purcărete, expune o lume lipsită de moralitate, devorată de ipocrizie, răzbunare și manipulare, de pofte trupești și de înavuțire; o tragedie condimentată cu accente comice, care reușește să ofere o portretizare exactă a unei societăți vechi de sute de ani, oglindă perfectă a lumii de astăzi.Ada Lupu (în rolul Liviei): „Pentru mine este o mare bucurie și o provocare să lucrez la acest rol de compoziție. Repetițiile cu Silviu Purcărete sunt ca un continuu moment de grație, iar pentru încrederea pe care mi-a acordat-o oferindu-mi acest rol și generozitatea cu care m-a ajutat să construiesc personajul, îi sunt profund recunoscătoare. Cred foarte mult în acest spectacol.”Mălina Lazăr (în rolul Biancăi): „Privilegiul de a lucra cu Silviu Purcărete a produs, fără îndoială, frământări esențiale în procesul meu de lucru ca actriță. Fie ca îmi amintesc de Bufonul din Antonin Artaud. Familia Cenci, fie ca mă gândesc la Bianca din O tragedie veninoasă, simt că personajele atât de migălos conturate de Silviu Purcărete mă poartă alături de ele spre înțelegerea unor lumi noi, a unor universuri complexe, dar intrigante, și spre probarea unor noi modalități de expresie artistică.”Răzvan Conțu (în rolul lui Leantio): „Sunt profund recunoscător pentru întâlnirea cu regizorul Silviu Purcărete. Lumea spectaculară pe care domnia sa o propune este fascinantă și m-a hipnotizat încă de pe vremea când eram licean și veneam la Iași să văd spectacole precum Cafeneaua și Pălăria florentină. Ca tânăr actor la început de drum, este o șansă uriașă să lucrezi cu un regizor de o așa imensă generozitate artistică. În aceeași măsură, sunt entuziasmat de faptul că acest spectacol este rodul muncii unor oameni de teatru deosebiți, cu care îmi doream să mă întâlnesc ca artist, și anume scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli. Repetițiile au însemnat pentru mine un izvor de cunoaștere. De la momentul zero al repetițiilor și până în ziua premierei, am simțit că toată echipa (colegii mei de scenă, cât și cei care din afara scenei investesc multă muncă) a fost acaparată de o atmosferă specifică a unei lumi atipice, care a servit căutărilor noastre artistice. Personajele create de Thomas Middleton au un destin tragic și trăiesc cu patimă. De pildă, personajul Leantio, care după o viață nu tocmai ușoară, se îndrăgostește ca printr-un vis de Bianca. Iar ca printr-un coșmar, o și pierde. Există multă substanță și profunzime în această partitură actoricească. Iar pentru a înțelege limpede patima cu care-și trăiește viața Leantio, am urmărit să găsesc în sufletul meu cele mai pure sentimente dar, totodată, și cele mai întunecate.”„O tragedie veninoasă”, cel de-al șaselea proiect al regizorului Silviu Purcărete lansat pe scena Naționalului ieșean, vine la scurt timp după montarea de succes „Antonin Artaud. Familia Cenci”, producție care a primit nu mai puțin de trei nominalizări la Gala Premiilor UNITER 2023: „Cel mai bun spectacol”, „Cea mai bună scenografie – Dragoș Buhagiar”, „Cea mai bună actriță în rol secundar – Ada Lupu”. În 2022, la cea de-a 30-a ediţie a Galei Premiilor UNITER 2022, un alt proiect al Naționalului ieșean, „Plugarul și Moartea” de Johannes von Tepl, este desemnat „Cel mai bun spectacol al anului”, recunoaștere la care se adaugă și Premiul pentru creativitatea video design-ului și mapping-ului, oferit lui Andrei Cozlac. În același an, la Festivalul Internațional de Teatru „Theater at the Crossroads” din Serbia, producția și-a îmbogățit palmaresul cu alte patru premii: „Cel mai bun spectacol”, „Cea mai bună scenografie” (Dragoș Buhagiar), „Cel mai bun video design” (Andrei Cozlac) și „Cel mai bun rol masculin” (Călin Chirilă).

Recenzii

„Punerea în scenă este impecabilă, limpede şi extrem de alertă. Nimic nu este complicat inutil (situaţii, relaţii dintre personaje, intrigă), astfel încât e un spectacol demn de secolul XXI, un secol al simplităţii estetice, simplitate care maschează complicaţii care ţin de bizareria compoziţiilor admirabil create, savuroase (Ada Lupu, în special, dar şi Andrei Sava, Horia Veriveş, Călin Chirilă, Doru Aftanasiu, Dumitru Năstruşnicu). Dar care ţin şi de interioritatea jocului admirabil al actorilor Petronela Grigorescu, Răzvan Conţu, Ionuţ Cornilă, Mălina Lazăr, Cosmin Maxim, Diana Roman. Actorii devin aproape de nerecunoscut în unele momente şi asta se întâmplă nu din cauza machiajului, ci datorită compoziţiilor puternice la care m-am referit.” (Ziarul de Iași)
Fiecare actriță joacă magistral rolul distribuit. Mădălina Lazăr, dincolo de dicția perfectă, transmite dezamăgirea și amărăciunea prin tonul vocii și expresiile feței. Bianca întruchipată de ea păstrează până la final ceva din fragilitatea inițială, dar care se combină în mod letal cu cinismul și dorința de parvenire care s-au trezit în ea. Ada Lupu alege să îngroașe în mod voit gesturile și mimica Liviei, dând astfel viață unuia dintre cele mai antipatice și în același timp puternice personaje feminine văzute de mine. Regizorul alege să îi atribuie și un defect fizic și prin toate detaliile pe care le propune o duce spre crearea unei imagini abominabile, o femeie lipsită de scrupule, dispusă să le sacrifice pe celelalte femei pentru a se păstra în grațiile celor influenți și puternici. Actorii completează în mod fericit personajele feminine, de remarcat fiind mai ales Răzvan Conțu (Leantio), Horia Veriveș (Ward) și Cosmin Maxim (Hippolito). Natura alunecoasă, subjugată dorințelor sexuale, fluiditatea sentimentelor și a principiilor sunt excelent surprinse și jucate de către actorii ieșeni. Se vede faptul că actorii au meditat și lucrat mult la construcția propriului personaj. (LiterNet)
Purcărete are talentul de a dezgropa texte de care nu stie nici dracul (sic!), din care face spectacole pe cinste. Să ne amintim si de „Plugarul și moartea”. Este de urmărit modul ingenios prin care reușește să aducă teme grave, metafizice în orizontul sensibilității contemporane. De pildă, în „Plugarul și moartea” efectele video ale lui Andrei Cozlac ne-au ținut cu sufetul la gură. „O tragedie veninoasă” are o intrigă complicată, asezonată cu povești de dragoste, minciuni, trădări, adulter, dorință de putere și de parvenire, într-o Italie medievală. Un spectacol al slăbiciunilor umane și deșertăciunii lumii, orchestrat de însusi diavolul, cum ne dăm seama abia în scena finală. Inteligența artistică a regizorului este să găsească un ton personal, o combinatie ingenioasă între commedia del”arte și viziunile apocaliptice ale profeților din vechiul testament.
E în retorica regizorală a lui Silviu Purcărete lucrul pe straturi de sens, o regie de reinterpretare a textului dramatic, de instalare a lui în metafore vizuale care răsfață retina și stimulează hermeneutica. Scena rulează imagini care te provoacă la decriptări. Ca spectator, îți place ce vezi, râzi, dar există în fiecare secvență un subtext la a cărui înțelegere brodezi în receptare. Jocul de șah dintre Livia și Mama devine un comentariu-anticipare a seducerii Biancăi de către Duce. Deznodământul provoacă intuiția cultivată. (Suplimentul de Cultură)
Spectacolul lui Purcărete e greu de rezumat, pentru că e plin de detalii semnificative, de replici, intonații, gesturi, interacțiuni, „șopârle”, dacă pot spune așa, care-l fac foarte poznaș, foarte contemporan, foarte parodic, foarte prietenos și accesibil spectatorului (deși nu e deloc facil sau lipsit de problematizări)
Este binecunoscută iscusința lui Silviu Purcărete în a înveșmânta metoforic creațiile scenice, ilustrative pentru aceste universuri, de a geometriza personajul colectiv cu inventivitate teatrală, uzând de sugestii scenice care devin trasee ale unei analize lucide, definind lumi în agonie. (LiterNet )

Mai multe spectacole

Premieră:

Sala Mare

Apocalipsa gospodinelor - Teatrul Tineretului Piatra Neamț

de Nicoleta Esinencu, Doriana Talmazan, Daniel Chirilă, Paul-Ovidiu Cosovanu, Corina Grigoraș, Lucreția Mandric, Ruxandra Maniu, Paula Niculescu și Daria Tămăslăcaru

Durata: 1h 30 min (fără pauză)

Regie: Nicoleta Esinencu

Premieră: 11.01.2020

Sala Mare

Gaițele

de Alexandru Kirițescu

Durata: 2h 20' (fără pauză)

Regie: Ovidiu Lazăr

Trei premii UNITER pentru spectacolul Teatru Național Iași, "Antologia dispariției", în regia lui Radu Afrim.