Soarele în oglindă (spectacol-lectură)

Ceea ce aduce în discuție piesa de teatru Soarele în oglindă este drama comună a două familii care se confruntă cu aceeași imposibilitatea de a alege. Însă, cele două istorii de viață, în realitate, sunt una și aceeași, dar în oglindă. Și totuși, fiecare personaj face alegerea lui, declanșând în lanț alte alegeri care, ulterior, vor genera alte alegeri. Dar scopul piesei nu este să dea răspunsuri, ci să surprindă povestea unor oameni obișnuiți, care trăiesc o situație neobișnuită. Deși sunt generice, personajele se individualizează totuși prin atitudine, prin modul în care fiecare dintre ele găsește fărâma de iubire din care se strâng minutele de fericire acolo, la capătul inimii. Este o piesă despre blocajele identitare cu care oricine se confruntă, conștient sau nu, în momentele în care trebuie să aleagă, când știe deja că are atât de multă putere încât viața însăși se poate schimba și lucrul acesta sperie, și atunci ezită, știind că și ezitarea este tot o alegere. În ansamblul ei, piesa de teatru este o oglindă prin care nu doar personajele dar și spectatorii se întâlnesc cu ei înșiși. Iar în urma acestei întâlniri apar întotdeauna întrebări. Oare când vom ști că am trăit suficient? Când vom ști dacă destinul mai are un cuvânt de spus? Sau cum o să ne dăm seama dacă fericirea mea este și fericirea ta? Singurul răspuns cu care am putea pleca acasă este că într-o lume mult prea tristă, privit în oglinda din sufletul nostru, doar soarele ar putea acoperi această tristețe.