Vizita bătrânei doamne

Claire Zachanassian, „bătrâna doamnă”, se întoarce, în orăşelul în care tânăra a suferit o cruntă nedreptate, ca să îşi cumpere dreptatea. Bătrâna estropiată, întruchipare a unei sângeroase justiţii, oferă un miliard orăşelului ei, cu condiţia ca acela care a fost pricina suferinţelor ei, Ill, logodnicul trădător, să fie ucis. Acesta, odinioară, printr-o pâră falsă, prin martori mincinoşi, a aruncat oprobiul asupra iubitei sale. Justiţia, întregul orăşel a participat, a încuviinţat această nedreptate şi a repudiat fata. Acum, bătrâna, victima judecăţii de altădată, se întoarce ca judecător, pentru a-şi restabili dreptatea printr-o nouă siluire a dreptăţii, şi cetăţenii orăşelului care altădată, târâţi de prejudecăţile caracteristice unei societăţi moral viciate, au participat la crima lui Ill, sucombă de astă dată ispitei celei mai mari a lumii: banului. În condiţiile în care trăiesc cetăţenii oraşului Gullen, nedreptatea se răzbună printr-o altă nedreptate. Idealuri umaniste, profesate de unii dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai acestei societăţi tipice, nu pot constitui o pavăză împotriva tentaţiei la crimă. Integraţi în această lume, cei care nu se rup dintr-însa (şi în piesa lui Durrenmatt, evident pesimistă, nimeni nu depăşeşte condiţiile, societăţii „gulleneze” ) sunt fatal antrenaţi într-o crimă colectivă. Vinovaţi sunt toţi: judecătorul şi primarul, profesorul şi preotul. Apariţia sinistrei „bătrâne doamne” nu face decât să scoată mai bine la iveală viciul latent al acestei lumi. Înăuntrul unei asemenea societăţi justiţia nu poate fi restabilită.