dansul delhi poate fi văzut ca un spectacol format din șapte piese într’un act (cu titluri scrise înainte de fiecare piesă) însă eu nu exclud nici varianta unei singure piese în șapte acte. am repetat împreună cu actorii ținând cont de ambele posibilități. uneori, la repetiții, stăteam cu toții pe malul heleșteului unei logici ademenitoare gata să intram în apa lui care-ți trece peste cap și peste mâini, deși aveam în spatele nostru o mare de posibilități. aceasta e o piesa despre inimă, nu despre creier. este despre a’ți asculta bătăile inimii. tot timpul. pentru ca aceasta e muzica pe care noi dansăm. poveştile lui vîrîpaev sunt spuse în buclă / în loop destinele și cuvintele se repetă sunt aceleași întâmplări cu alte trupuri care se învârt ca în tabloul lui Burne-Jones on the whell of fortune și din când în când mai coboară pe insula morții pentru o moarte mai scurtă sau mai lungă.