Farmecul textului şi sursa inepuizabilă a comicului Variaţiunilor Goldberg vine tocmai din amestecul planurilor: cel al creării lumii, după Biblie, cu cel al creării unui spectacol (de la primele repetiţii pe scenă şi până la premieră) – teatru în teatru şi teatrul ca metaforă a lumii. Variaţiunile sunt aşadar un mix din secvenţe biblice – păcatul originar, Cain şi Abel, dansul în jurul Viţelului de Aur, Moise şi Aaron, crucificarea lui Isus – cu vieţile private ale actorilor şi cu felurite întâmplări şi poveşti de la repetiţiile pentru spectacolul biblic. Trupa cu care lucrează Mr. Jay e plină de frustrări şi apatică, felul de a fi inegal şi coleric al regizorului le-a tăiat tuturor cheful de a mai juca. Goldberg face eforturi disperate să-l mai tempereze pe Mr. Jay şi să-i motiveze pe actori să joace mai departe. La toate astea se mai adaugă geloziile, bârfele, mofturile şi fandoselile, exploziile de furie, ifosele actorilor. Textul abundă în calambururi de toate soiurile şi în poante scăpărătoare. Pentru Golgota, un lucrător de scenă aduce trei cruci. — Doar de două-i nevoie, spune Mr. Jay/Iehova, băiatul şi-o cară singur pe-a lui! Sau: un căpitan roman îl întreabă pe Isus pe cruce dacă nu-i provoacă suferinţă buretele îmbibat în oţet. La care Isus: — Numai când râd. Blasfemie? Râsul lui Tabori, care poate şoca unele minţi înguste, este încercarea sa de a depăşi o neputinţă: să cuprindă cu mintea deopotrivă pe Dumnezeu şi Auschwitz, unde a pierit aproape întreaga lui familie. Spune Tabori undeva: „Poate că adevăratul aport evreiesc la civilizaţie constă tocmai în apropierea dintre umor şi cele sfinte... Umorul este un mod de viaţă, o cale salvatoare, şi are de-a face cu toleranţa şi cu speranţa că este posibil să trăieşti mai departe.“ Variaţiunile Goldberg sunt o farsă grotescă cu sensuri mai adânci şi străfulgerările unui umor negru dindărătul căruia se iţeşte oroarea unor crime din trecutul mai îndepărtat sau recent.