Lysistrata, dragostea mea

Excepțional spectacolul în regia lui Zalán Zakariás, cu o scenografie ce poartă semnătura Andrei Bădulescu Vișniec, spectacol realizat după (și stând foarte aproape) de textul omonim al lui Matei Vișniec. Excepțional, pentru că e o profundă meditație asupra naturii umane, asupra spectacolului lumii reflectat în relațiile de forță care se joacă în afara și înăuntrul gineceului, pe câmpul de luptă al manifestării puterii, violenței și în bătăliile, la fel de acerbe, de pe teritoriul intimității. Pentru că e despre masculinitate și feminitate, despre ceea ce este diferit în natura noastră și despre stereotipiile construite în jurul bărbatului și al femeii, despre rolurile sociale. Pentru că deconstruiește lucid și cinic aceste stereotipii și nu lasă loc iluziilor de niciun fel, pentru că vorbește despre mutațiile socio-culturale și politice și despre consecințele lor. Pentru că oferă o imagine a lumii dintotdeauna și, în egală măsură, a lumii în care trăim, interoghează necruțător și zguduie conștiința. Pentru că pune în fața spectatorului o oglindă a timpului și a societății pe care am construit-o, a ceea ce înseamnă bine și rău, a ceea ce se face în numele binelui și al răului, a formelor insidioase prin care răul se manifestă, a pericolului ce pândește permanent, în afara și înăuntrul nostru, a somnului conștiinței și a pasivității, a manipulării, a relativizării, a alienării. Pentru că este despre ceea ce suntem și ceea ce facem. (Alecart)Lysistrata, dragostea mea e textul în care recunoaștem liniile de forță ale dramaturgiei lui Matei Vișniec din ultima perioadă, o reflectare a „obsesiilor” autorului legate de natura umană și de societatea în care trăim, o declarație de dragoste față de teatru, față de posibilitățile lui infinite și imediate de a produce o scurtcircuitare a inerțiilor de gândire și o mutație la nivel de sensibilitate, o meditație asupra istoriei, a brutalității, a manipulării. Comedia lui Aristofan e doar pretextul eșafodajului pe care Vișniec îl construiește, într-un text care păstrează întreaga forță a comediei – la fel de necruțătoare în a reda realitățile sufletului omenesc ca tragedia, apelând doar la alte mijloace, dar mai ales dimensiunea polemică, problematizantă, interogativă a spiritului teatrului antic. Textul lui Matei Vișniec devine astfel „o controversă în două acte”, punând față în față un atunci și un acum, destrămând orice iluzie legată de răul care a fost evacuat, de progresul societății, de natura umană. (Alecart)

Aflat la cea de-a șaptea construcție scenică a unui text semnat de Matei Vișniec, regizorul Zalán Zakariás creează o montare modernă, în care spectaculosul irumpe, iar ideile textului transpar atât din ludicul interpretării actoricești, cât și din excelentele momente de muzică și dans. Dialogul comic are vitalitate, bazându-se pe dispută, pe răsturnarea argumentelor, prin contraargumente de aceeași natură, având o licențiozitate estompată.    Cu o viziune regizorală inspirată, Zalán Zakariás reușește un spectacol dinamic, exploziv, rafinat, cu un comic savuros. În perfectă concordanță cu viziunea regizorală, scenografa Andra Bădulescu Vișniec concepe spațiul scenic ideal, sugestive coloane antice, stilizate, ce compun cu lejeritate zonele de acțiune, de conflict. Costumele și elementele de costum ilustrează estetica montării. Evidențiind particularitățile personajelor, ele ajută complexului de mișcări, din scenele de dans, potențând totodată comicul, așa cum apar pijamalele transparente ale bărbaților efeminați, sau costumele purtate în momentul concursului de poeme, din cadrul serbărilor lysistratice. Elementele scenografice schimbă uneori registrul, capacitând tragicul, cum apare paradigma războiului, reflectată în mulțimea căștilor soldățești ce cotropesc atmosfera. Spațiul scenic este mobilat, animat, și prin poetica proiecțiilor video, realizate cu expresivitate de Andrei Cozlac, care semnează video-designul, imagini ce comentează și completează atributele ideilor, de la motivele Greciei antice, până la cele care deturnează comicul, prin evocarea plumburiului război. (LiterNet.ro)

Regizorul Zalán Zakariás și scenografa Andra Bădulescu Vișniec aduc pe scenă o viziune plină de creativitate și imaginație. Ei explorează relația complexă dintre regizor și scenograf și subliniază importanța colaborării și comunicării strânse în procesul de creație teatrală. Distribuția, alcătuită din actori talentați, reușește să aducă în viață personajele cu umor și autenticitate. Diana Roman, în rolul principal al Lysistrata, se evidențiază prin prestația sa energică, asumată și captivantă. Spectacolul „Lysistrata, dragostea mea” este o comedie inteligentă și provocatoare care abordează teme de actualitate și te face să râzi, dar și să reflectezi. Cu o echipă creativă de excepție și o interpretare plină de pasiune din partea actorilor, acest spectacol este cu siguranță un eveniment teatral de neratat!