Setea și foamea

Piesa lui Eugène Ionesco, Setea și foamea, în premieră la TNI, la 40 de ani de activitate aici a regizorului Ovidiu Lazăr. Text greu, filosofic, sumbru înainte de a face bucla comico-sarcastică, dar mai ales absurdă din partea a doua, pentru a eșua la final în tragic. Povestea spusă de Ionesco este cea a unui alter ego al autorului, cel din urmă, aflat în viață și artă într-o căutare perpetuă a altui sens decât cel al cotidianului. Jean, personajul principal, jucat sfâșietor de Ionuț Cornilă, e nemulțumit mereu de rutina vieții pe care o duce, incapabil să aprecieze iubirea molcomă a diafanei sale soții, interpretate de Mălina Lazăr. Hărțuit de amintirea unei crime, Jean hotărăște să plece în căutarea aerului pur, a Graalului, a Paradisului. Îl atinge în trecere, dar drumul e presărat cu o serie de parabole, foarte vizuale, excelent desenate de regizor și scenograf. Actorii sunt foarte buni cu toții, în defilarea lor ridicolă prin fața unui zid al plângerii. Nu pot însă să nu menționez cuplul Doamna si Domnul, jucați de Emil Coșeru și Tatiana Ionesi, o bijuterie! Tot așa, rolul aproape în exclusivitate mut al Harunei Condurache, foarte expresivă, dar sunt de menționat și Livia Iorga, Dumitru Georgescu, Cosmin Maxim, Diana Roman, Doru Aftanasiu. De altfel, zidurile care se spulberă după ce limitează pătrunderea luminii, comunicarea și înaintarea spre scopul final al drumului inițiatic sunt un topos pregnant, scenografia epurată și poetică (Anda Pop) sugerează efemerul vieții și faptul că alegerea e doar o iluzie, căci totul, toate vor duce la un singur final posibil, moartea. (pagină de Facebook)

Ovidiu Lazăr a numit spectacolul „four in one”, iar din sală această suprapunere s-a văzut limpede: comic, neliniștitor, straniu și apăsător au coexistat fără să lase loc pentru o singură direcție. Se vede mâna regizorului. Spectacolul are un traseu clar și nu se abate de la el, iar această rigoare capătă o greutate aparte într-un moment care marchează 40 de ani de teatru pentru Ovidiu Lazăr, de la prima sa montare pe scena Naționalului ieșean. În același timp, prezența pe scenă a Mălinei Lazăr, una dintre cele mai talentate actrițe ale generației sale, premiată UNITER, adaugă discret acestei seri și o dimensiune personală. E genul de spectacol la care îți propui să revii. Cu mintea mai odihnită, poate într-o perioadă de vacanță. Acum 60 de ani, „Setea și foamea” se juca la Comedia Franceză, fiind prima piesă a lui Ionesco montată într-un teatru de stat din Franța. Astăzi, piesa a ajuns și la Iași. În final, rămâne o construcție plină de simboluri. Le repet în gând, în mașină, încercând să le leg între ele. Unele îmi scapă. De aceea trebuie să îl revăd! (pagina de Facebook)