Ceva cu tăiței

„Comedie cu unele accente atroce, cu toate că își declară dintru început apartenența la teatrul absurdului, piesa Ceva cu tăiței are multe legături și cu genul suprarealist, cele două curente fiind oarecum vecine și prietene. Personajele sale, contemporane, ba chiar aș spune că uneori înspăimântător de actuale, traversează situațiile insolite ale textului cu uimire sau umor tăios, cu uluială filozofică sau patimă epicureană. O situație neașteptată metamorfozează cuplul central al piesei în demiurgi ai propriei lumi, în prima etapă, devenind ulterior transformatori universali, cu puteri nelimitate. Dar nu aceasta este miza principală a spectacolului, nu, ci nemernicia măruntă, promiscuitatea acceptată, indiferența letală, ipocrizia dulceagă sau ura nedisimulată ce caracterizează relațiile dintre personajele piesei. Analizând, nu în profunzime, ci cu tehnica evantaiului larg deschis, o gama întreagă de situații și aspecte ale realității prezente (și nu doar!), textul poate contraria sau chiar revolta, atunci când receptorii săi nu se arată suficient de dispuși să se privească prin lentila măritoare a teatrului. Însa cei ce sunt gata să accepte provocarea și să intre în joc, vor găsi, în egală măsura, suficiente motive de râs și de meditație. ”