Conul Leonida față cu reacțiunea

de Ion Luca Caragiale

Regia: Ion Sapdaru

Sala Uzina cu Teatru

Durată: 1h
Data premierei: 4.02.2023

Creatori

regia: Ion Sapdaru scenografia: Cătălin Târziu selecția muzicală: Anne Marie Chertic

Distribuția

Actor

Doru Aftanasiu

Actor

Anne Marie Chertic

Actor

Oana Sandu

Audiență generală

Informații suplimentare

"Singurătatea bătrânului demagog și a devotatei sale neveste… Conul Leonida față cu reacțiunea este, după părerea mea, cea mai bună piesă a lui Ion Luca Caragiale. Este o bijuterie dramatică măiestrit șlefuită pe toate fațetele. Este o rarisimă și perfectă împletire a subiectului, caracterelor dramatice, manierei (stilulului) și a finalului rocambolesc. Dar dincolo de confuzia anecdotică, genială prin simplitatea sa, în piesă transpare o temă care m-a interesat în mod special în acest spectacol. Senectutea. Dincolo de ambițiile politice ale lui Leonida, se află neputnicia celui dat la o parte, scos pe linie moartă, lipsit de puterea de a face ceva, celui care nu mai are posibilitatea, capacitatea, dar și libertatea de a realiza ceva sau de a acționa. Bătrânețea aduce și inutilitatea. Bravul nostru pensionar Leonida, fire aprigă în trecut, mare vorbitor prin cafenelele din mahalaua bucureșteană, acum are un singur spectator: a doua nevastă, bonoma Efimița, pețită de undeva din provincie, pe care politicianul, dar și psihanalistul Conul Leonida o inițiază în toate cele neștiute de biata femeie. Despre marile intrigi ale Vaticanului, disciplina de fier a trupelor lui Galibardi, mecanismul îmbolnăvirii de fandaxie și ipohondrie și modalitățile prin care poți să scapi de aceste indispoziții sufletești. E simplu: nu trebuie să dormi cu fața în sus. Dar mai ales, marele om de stat Leonida o inițiază pe Efimița în tainele celui mai mare dușman al poporului – statul. Care nu mai dă odată legea de murături, lefuri bune și scutirea de biruri. Aceste două ființe tragic de comice trăiesc într-un cavou călduț, răsfățându-se cu ceaiul de tei seara și așteptând un singur eveniment în fiecare dimineață. Venirea Saftei, fata ce le face focul în sobă. Și care le aduce noutăți din mahala și de prin lumea reală. Iată că și în dimineața asta de crâncen făurar vine să împrăștie fantasmagoriile celor doi bătrâni speriați de moarte. Așadar, nicidecum revoluție sau, Doamne ferește, reacțiune. (Nu mai insistăm pe faptul că, în țărișoara noastră, aceste evenimente se cam aseamănă, dacă ne gândim bine). A fost lăsata secului…”

Ion Spadaru

Recenzii

Un altfel de Caragiale propune Ion Sapdaru la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași (Uzina cu Teatru). Un Caragiale fără verva și fără absurdul care se infiltrează subtil, un Caragiale mai apropiat de realismul pe care îl descoperim în nuvelele lui naturaliste. Un univers mai interiorizat, din care răzbate atenția la mecanismele interioare a doi bătrâni care se agață unul de celălalt, care se au doar unul pe celălalt, care stau doar unul cu celălalt și sunt prizonierii unor gesturi mărunte, unor mișcări repetitive, ai propriilor fixații și vulnerabilități, ai epuizării reflectate de acceptarea cuminte a celuilalt – redusă la o coregrafie atent pusă la punct de rutina singurătății în doi și tradusă în docilitate, în uluială admirativă (Efimița), în autosuficiență și toleranță față de neputințele celuilalt de a înțelege (Leonida). Până când mecanismul acesta de acceptare croită din exasperare și o grijă aproape candidă e dat peste cap de intruziunea abruptă a realității, metabolizată prin spaima Efimiței ce provoacă explicațiile halucinante ale lui Leonida legate de revoluția care, cu ai noștri la putere, nu poate fi decât Reacțiune și de descompunerea eșafodajului de acțiuni cât de cât coerente sub impactul amintirilor bărbatului despre Galibardi (la portretul căruia Efimița ajunge să se închine pe furiș, înspăimântată ca nu cumva bărbatul să-i vadă, din pat, fervoarea aproape mistică, indusă tot de el), al știrilor din gazetă și al zgomotelor neliniștitoare care le invadează casa în plină noapte. Spaima și nălucirile, augmentate de „certitudinile” lui Leonida determină baletul tragi-comic al mișcărilor celor doi în miez de noapte până când apariția Saftei îi reașază în realitatea unei stinghereli repede uitate și a unui somn acum liniștit. Așadar, recuperarea universului lui Caragiale din Conul Leonida față cu Reacțiunea se face din această perspectivă, intenția regizorală fiind explicită: o radiografie a bătrâneții și a singurătății în doi, a decrepitudinii și a jocului de putere în interiorul unei căsnicii (a doua, pentru Leonida) în care fiecare îl cunoaște și îl acceptă pe celălalt cu o tâmpă, dar, în egală măsură, tandră neputință.

Mai multe spectacole

Premieră: 23.10.2020

Sala Mare

Unchiul Vanea

de A.P. Cehov

Regie: Claudiu Goga

Premieră: 9.11.2023

Sala Teatru Cub

Antologia dispariției

după proză feminină contemporană de Ștefania Mihalache, Anca Vieru, Lorina Bălteanu, Ruxandra Burcescu, Lavinica Mitu, Simona Popescu

Durata: 3 ore 30 min. (cu pauză)

Regie: Radu Afrim