Moartea unui artist

„Pentru cei care s-au înverșunat să ferece în sertarele uitării întreaga dramaturgie românească a câtorva decenii, fără măcar să o recitească, pe motiv că ea, în totalitate, ar fi fost aservita puterii comuniste, iar autorii ei niște nedemni colaboraționiști ai acesteia, un spectacol cu piesa Moartea unui artist astăzi poate părea cel mult demersul perimat al unor nostalgici incurabili. Nu ne vom împiedica însa de aceștia. Ei nu sunt decât unul dintre multele valuri demolatoare ale istoriei, care au măturat fără discernământ trădare și eroism, servilism și rezistență, minciună și adevăr, impostura și valoare, sub pretextul că au fost contemporane, că s-au produs într-o aceeași epocă nefastă. Nu e prima oară când se aruncă la lada de gunoi a istoriei tot ce a aparținut unei anumite epoci: opere, mentalități, comportamente, curente artistice, atitudini sau personalități, fără o prealabilă triere. Deci nu pentru aceștia am făcut acest spectacol. De sorginte declarat cehoviană, piesa lui Horia Lovinescu este o împletire de confruntări și înfruntări. Se întâlnesc și se luptă generații, atitudini, caractere, viziuni artistice, viața și moartea. Lăsând efemerul în seama mass-mediei și ocupându-se, aidoma autorului inspirator, Cehov cel fără egal, numai de ceea ce e important și veșnic, Moartea unui artist oferă șansa și provocarea unor partituri generoase pentru actori, plăcerea redescoperirii unor adevăruri fundamentale și a unor sentimente și relații sincere și recognoscibile în viața reală, iar toate acestea conferă piesei o permanentă și vie actualitate.”