Sandros

„Sandros, textul lui Katalin Thuróczy, reinterpretează din perspectivă modernă Troienele lui Euripide. Plasată în actualitate, tema războiului este redată din perspectiva femeilor care, văduvite rând pe rând, resimt ororile unei stări permanente de alertă. Într-un microcosmos al femeilor, singurele prezențe masculine sunt Sandros, un băiețel orfan de 16 ani, și Astyanax, fiul Andromacăi și al lui Hector. Povestea noilor troiene este însă alta, cea a unor femei aflate în subsolul propriei lumi, în beciul în care le-a înfundat orgoliul și ura lor și a celor asemenea lor. Sandros privește războiul ca pe o normalitate, își duce existența prin tranșee și aduce cu el, în hruba în care stă alături de femei, pulsul conflictului armat, al evenimentelor tragice de afară. Spectacolul vorbește despre agresiune și despre formele pe care le îmbracă acesta. Extrem de actual, angrenat în contemporaneitate, universul propus de Katalin Thuroczy este o personificare a imaginii omului acestui secol, imaginea omului lipsit de verticalitate, fără puterea de a face sacrificii, bicisnic în fața nevoilor celorlalți și îmbibat de ignoranță. Covârșitoare sunt dialogurile aproape lirice în care se remarcă totuși agresivitatea limbajului, neputința de a empatiza și, mai ales, singurătatea deplină a omului, perfidia care îl transformă în cadavru. Cu inserții de teatru antic, de teatru absurd, realist, naturalist și chiar postmodern, textul oferă un univers extrem de confuz, dar în același timp foarte bine definit. Este aidoma timpul nostru, asemănat extrem de just cu cel al miturilor antice, la fel de neînțeles. Situațiile politice sunt la limite extreme, iar conflcitele armate se iscă din motive îndoielnice, din vanități care transformă viața omenirii. Cei mici se scaldă în ape tulburi, ori se îngemănează cu nepăsarea, în timp ce alții...”