Repetiție generală (spectacol-lectură)
de Andreea Nanu
Regia: Călin Chirilă
Sala Teatru Cub
Distribuția
Informații suplimentare
Mi-am imaginat o repetiţie generală, între un EL şi o EA, un bărbat şi o femeie, personaje generice care, repetându-şi rolurile dintr-o piesă oarecare, îşi retrăiesc o felie de viaţă. Replicile scenariului le provoacă pe cele nespuse în realitate; greşelile, minore, din scenă, trezesc din letargie eşecurile majore, din viaţă. Dacă pe scenă poţi să întorci lejer pagina, să reiei o replică, să refaci un gest, în viaţă toate se dovedesc a fi prizonierele timpului, captive într-un melancolic n-a fost să fie. Pentru unii regizori, teatrul se rezumă exclusiv la perioada repetiţiilor; teatrul nu durează dincolo de repetiţia generală. Ipoteză ce naşte o întrebare interesantă: unde începe şi unde se termină teatrul? La un moment dat, tocmai fiindcă teatrul ne permite să ne jucăm cu timpul şi poate, pentru un scurt interval, să-l înduplecăm în favoarea noastră, bărbatul şi femeia schimbă perspectiva, făcând schimb de roluri. Ea îi spune replicile lui, în timp ce el şi le imaginează pe ale ei; deşi pare greu, schimbarea perspectivei lămureşte locurile obscure, umple lacunele, desăvârşeşte înţelesul unei piese scrise nu atât pentru a fi jucată, ci imaginată şi gustată consolator, ca timp regăsit. Teatrul, în viziunea regizorului Peter Brook, inspirată de poetul persan Aṭṭār din Nişapur, e graiul păsărilor... Chiar dacă nu vorbim aceeaşi limbă şi nu provenim din aceeaşi cultură, Teatrul, creator privilegiat de comuniune, ne aduce împreună dacă, aşa cum spune Poetul, părăsim aparenţele, adâncindu-ne în mister.
Andreea Nanu (născută în 1981) este prozatoare, dramaturg, critic de teatru și film, autoarea rubricii de teatru „Cum vă place” (Radio Trinitas), membră a Uniunii Scriitorilor din România. Una dintre vocile originale și consistente ale literaturii române contemporane, Andreea Nanu a debutat cu tetralogia AnoTimpurilor la editura Eikon, în 2014. Romanele Ziua cea mai albă (Iarna), Numele ei era Uitare (Primăvara), Insula Melc (Vara) și Timpul splendorii (Toamna) sunt o călătorie caleidoscopică în imaginile poetice ale anotimpurilor, ghidată de jocul memoriei și noblețea poveștii. În 2015 a lansat un volum de proză scurtă cu caracter autobiografic, Cartea cuvintelor chivot. În 2017 a lansat romanul Scrisoare pentru Ida, în 2018 romanul Noapte americană, iar în 2019 romanul Custodele. A participat cu romanul Peacocks’ House la London Book Fair şi cu romanul Oscar et Ida la Festival du Livre, Paris. Cel mai recent roman, Manuscrisele nu ard (Eikon, 2026), este o meditaţie despre miracolul naşterii cărţilor şi invită, în prezentul „dezvrăjit”, la redescoperirea marii literaturi. Critici şi scriitori importanţi precum Dan C. Mihăilescu, Alex. Ştefănescu, Christian Crăciun, Antoaneta Ralian, Irina Petraş, Bogdan Tătaru-Cazaban, Teodora Stanciu și Ana Blandiana au remarcat amploarea construcției epice și finețea limbajului, subliniind capacitatea autoarei de a revaloriza estetica prozei clasice în dialog cu problematici existențiale actuale.În paralel cu activitatea de prozatoare, Andreea Nanu s-a afirmat ca dramaturg și critic de teatru. Volumele „Cum vă place”. Cronică de teatru, operă şi film, „Eternitatea. Şi încă o zi. Teatrul lui Andrei Şerban” (Eikon, 2021) şi Teatru (Eikon, 2023), apreciate de personalităţi ale scenei şi istoriei teatrului, ca George Banu, Andrei Şerban şi Constantin Chiriac, propun o reflecție amplă asupra artei teatrale ca formă de memorie culturală și spațiu de comuniune. În 2018, a obţinut locul al II-lea la concursul de dramaturgie pentru finalul piesei "Insula" de Mihail Sebastian, organizat de Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava”, din cadrul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale”. Teatrul, în viziunea regizorului Peter Brook, inspirată de poetul persan Aṭṭār din Nişapur, e graiul păsărilor... Chiar dacă nu vorbim aceeaşi limbă şi nu provenim din aceeaşi cultură, Teatrul, consideră Andreea Nanu, este creator privilegiat de comuniune şi ne aduce împreună dacă, aşa cum spune Poetul, părăsim aparenţele, adâncindu-ne în mister.
