Piesa lui Koleada ,,Tanti Chanel” ( in original ,,Baba Chanel” ) este un eseu al apusului existenţei omului pe pământ . Scrisă cu mult umor dar şi cu pronunţate tuşeuri dramatice şi tragice , ,,Tanti Chanel “ derivă clar din filonul realismului critic al marii literature ruse . Temele lui Dostoievski , Gogol , Cehov se împletesc firesc în opera acestui creator care caută să-şi povestească istoriile sincer pana la naturalism . Koleada balansează în piesele sale cu un curaj nebun pe marginea prăpastiei alimentându-se din vertijul spaimei al nesăbuinţei şi al hazardului . Trăirea maximă, marile prăbuşiri interioare , colapsul emoţional pe fondul unei poveşti banale -acestea sunt mijloacele cu care işi construieşte piesele Koleada şi nu se dezminte nici în ,,Tanti Chanel ” . Bătrânele lui Goia , îsi sărbătoresc aniversarea de 10 ani a unui cor jalnic în care sunt soliste . Bucuria le este adumbrită însă de hotararea Dirijorului căruia i-a căşunat să facă un rebranding al corului . Cu ultimile forte , (solistele au 90 , 85 , 80 şi 75 de ani ), bătrânele se coalizează într-un protest neputincios împotriva acestui rebranding ucigaş. De fapt , bătrânele se luptă din răsputeri pentru ultimele clipe din viaţa lor ... O tulburatoare poveste despre destinul omului ajuns la capătul drumului . Un elogiu adus demnităţii umane .Dedic acest spectacol mamei mele , Alexandra.